ΑΠΟΣΤΟΛΙΚΟ ΑΝΑΓΝΩΣΜΑΤελώνου και Φαρισαίου
(Β΄ Τιμ. γ΄ 10-15)
Γράφει ο Αρχιμ. Ιωήλ Κωνστάνταρος,
Ιεροκήρυξ της Ι. Μητρ. Δρυϊνουπόλεως, Πωγωνιανής και Κονίτσης
Για άλλο ένα έτος, η αγάπη του Θεού μας αξιώνει να εισέλθουμε στην ευλογημένη περίοδο του Τριωδίου. Και είναι ευλογημένη η περίοδος του Τριωδίου για τους πιστούς, διότι είναι περίοδος μετανοίας και κατανύξεως. Αντιθέτως, για τους ανθρώπους του κόσμου, το Τριώδιο μετατρέπεται σε αντιτριώδιο και καταντά από τον διάβολο σε περίοδο γλεντιών, αισχρών χορών και διασκεδάσεων που εξευτελίζουν τον άνθρωπο, την εικόνα του Θεού......
Βεβαίως οι πραγματικά πιστοί Ορθόδοξοι Χριστιανοί δεν επηρεάζονται, δεν πρέπει να επηρεάζονται από τον μακράν του Θεού κόσμο, αλλά μένουν σταθεροί στον δρόμο της μετανοίας και του αγιασμού. Και ακριβώς για την σταθερότητα αυτή κάνει ειδικό λόγο ο Απ. Παύλος στον μαθητή του Τιμόθεο.
Ας δούμε σε μετάφραση τους στίχους του Ιερού Κειμένου και στη συνέχεια να σταθούμε σε ένα πολύ βασικό σημείο.
«10 Αλλά συ, παιδί μου Τιμόθεε, έχεις παρακολουθήσει τη διδασκαλία μου, τη διαγωγή μου, την καλή διάθεση (την καλοσύνη), την ευσπλαγχνία, τη συμπάθεια, την αγάπη, την υπομονή, 11 τους διωγμούς, τα παθήματα, όπως αυτά που μου συνέβησαν στην Αντιόχεια, στο Ικόνιο, στα Λύστρα. Τι διωγμούς υπέφερα! Και από όλους με γλύτωσε ο Κύριος. 12 Αλλά και όλοι, όσοι προσπαθούν να ζουν ευσεβώς, όπως θέλει ο Ιησούς Χριστός, θα διωχθούν. 13 Πονηροί δε άνθρωποι και απατεώνες θα προκόπτουν, αλλά προς το χειρότερο. Θα πλανούν, αλλά και θα πλανώνται.
14 Συ όμως να μένεις σ’ αυτά, τα οποία έμαθες και για τα οποία βεβαιώθηκες. Διότι γνωρίζεις από ποιόν τα έμαθες, 15 και διότι από μικρό παιδί γνωρίζεις τα ιερά γράμματα, τα οποία δύνανται να σε κάνουν σοφό προς σωτηρία διά της πίστεως στον Ιησού Χριστό.»
Σπουδαίες πράγματι οι συμβουλές και οι νουθεσίες του μεγάλου Αποστόλου. Μέσα σε λίγες γραμμές μας περιγράφει τη στάση του και τον τρόπο της διακονίας του και της εν γένει συμπεριφοράς του, αλλά κάνει και συγκινητική αναφορά στους διωγμούς και τα παθήματα που πέρασε σε αρκετές περιοχές, για την αγάπη και την δόξα του Χριστού.
Αυτό όμως που εντυπωσιάζει είναι ότι στη συνέχεια του καταγράφει μια συγκλονιστική προφητεία, η οποία από κει και ύστερα πραγματώνεται σε κάθε γενιά και σε κάθε εποχή μέσα στην Εκκλησία μας.
Και ποιά είναι αυτή; Ότι άνθρωποι πονηροί και γόητες (απατεώνες), άνθρωποι οι οποίοι θα φαίνεται ότι βρίσκονται μέσα στην Εκκλησία, άνθρωποι που ζουν ανάμεσά μας, άνθρωποι που όπως βλέπουμε στην Εκκλησιαστική μας Ιστορία, ανήκαν ακόμη και στις τάξεις του Ιερού Κλήρου, και δη του ανωτέρου, μη έχοντας όμως ουσιαστική σχέση με τον γνήσιο τρόπο της Ευαγγελικής ζωής, ξέπεσαν οι ίδιοι και μαζί τους συμπαρέσυραν και πολλούς άλλους που ήταν αστήρικτοι σε αυτό που ονομάζουμε Ορθή Πίστη. Γεμάτη η Ιστορία μας από τέτοιες τραγικές περιπτώσεις πονηρών, απατεώνων και κυρίως εγωιστών ανθρώπων (Και ας μη λησμονούμε ότι οι μεγάλοι αιρεσιάρχες ήταν κληρικοί).
Αλλά μπορεί κανείς να αρνηθεί ότι και σήμερα, όχι απλώς υπάρχουν οι γόητες και οι πλανεμένοι, αλλά ότι μάλλον έχουν αυξηθεί; Μόνο αν ζει κανείς εκτός πραγματικότητας μπορεί να ισχυριστεί το αντίθετο.
Ναι, χρειάζεται αδελφοί μου πολλή προσοχή και επαγρύπνηση πνευματική διότι στις χαλεπές ημέρες που ζούμε, οι πλανεμένες διδασκαλίες, τόσο στο δόγμα όσο και στο ορθόδοξο ήθος έχουν αυξηθεί σε τόσο και τέτοιο βαθμό, ώστε αναρωτιέται κανείς αν αυτοί που κηρύττουν τις πλάνες τους, έχουν ποτέ τους ανοίξει να μελετήσουν το Ευαγγέλιο.
Και μόνο ότι κηρύσσεται σήμερα το νέο εκκλησιολογικό δόγμα του επάρατου οικουμενισμού, δηλ. του διαθρησκειακού συγκρητισμού, και μόνο ότι διακηρύττουν ορισμένοι «πονηροί και γόητες» ότι Εκκλησία δεν είναι μόνο η Ορθοδοξία αλλά και οι αιρέσεις και οι κακοδοξίες, όπως το σύνολο των αιρέσεων ο Παπισμός, τούτο φανερώνει περίτρανα την εκπλήρωση της προφητείας του Απ. Παύλου, και ταυτοχρόνως μας σημαίνει τον κώδωνα του κινδύνου για το πόσο άγρυπνοι φρουροί αλλά και μαχητές θα πρέπει να γίνουμε αφού, «η πίστις το κινδυνευόμενον».
Αδελφοί μου, εάν θέλουμε να είμαστε γνήσια τέκνα της Εκκλησίας μας, θα πρέπει να παραμένουμε εδραίοι και αμετακίνητοι επί των επάλξεων του χρέους και του ιερού αγώνα. Ο λόγος και πάλι του ουρανοβάμονος Παύλου, θα πρέπει να μας συνέχει «14συ δε μένε εν οις έμαθες και επιστώθης» (Συ όμως να μένεις σ’ αυτά, τα οποία έμαθε και για τα οποία βεβαιώθηκες), θα πρέπει να χαραχτεί στις καρδιές μας.
Παραμένουμε στην Πίστη που μάθαμε και παραλάβαμε και βεβαιωθήκαμε από τους Αποστόλους, τους Αγίους Πατέρες και Διδασκάλους, τους Μάρτυρες και Ομολογητές, τους Οσίους και Δικαίους και με την Χάρη του Θεού δεν έχουμε σκοπό να την αλλοιώσουμε.
Δε θα μετακινηθούμε ούτε «κεραία» από αυτή την ζωντανή Αγία και Ιερά Παράδοση με την οποία ζει η Εκκλησία μας και η οποία εξαγιάζει τα πρόσωπα αλλά και ολόκληρο τον κόσμο.
Ας «κοάζουν οι βάτραχοι» του μοντερνισμού.
Ας βρυχώνται οι πλανεμένοι θολοκουλτουριάρηδες του οικουμενισμού που έχασαν την ακρίβεια του Δόγματος.
Ας μας απειλούν οι πλανεμένοι που ζουν όχι για τον Χριστό, αλλά για τον μάταιο τούτο και αμαρτωλό κόσμο.
Εμείς, καίτοι αμαρτωλοί, πλην όμως τέκνα των Αποστόλων και των Πατέρων, με την διδαχή της Ορθοδοξίας μας, με το Ιερό Ευαγγέλιο, το Ιερό Πηδάλιο, τις αποφάσεις των Αγίων Οικουμενικών και Τοπικών Συνόδων, με τα αθάνατα συγγράμματα και τις ευχές των Αγίων Πατέρων μας, μακριά από τους πλανεμένους και «νεορθοδόξους - νεονικολαΐτες», που ισοπέδωσαν την Ευαγγελική Ηθική, θα αγωνιζόμαστε να ζούμε αυτή την ζωή της Πίστεως, η οποία εκφράζεται με την Ορθόδοξη ασκητική, ησυχαστική και αγωνιστική βιωτή.
Αυτόν τον τρόπο ζωής που παραλάβαμε αλλά και που θα παραδώσουμε. Την αγία μας Παρακαταθήκη που με τόσο δέος λάβαμε και υποσχεθήκαμε να κρατήσουμε έως ότου την παραδώσουμε ακέραιη, όταν αυτή και πάλι μας ζητηθεί.
Αμήν.
Το email (ηλεκτρονικό ταχυδρομείο) του π. Ιωήλ είναι: p.ioil@freemail.gr
_____________________________________________________
Arhimandritul Ioil Konstantaros:
Lectura apostolică din
Duminica vameşului şi a fariseului
(II Timotei 3: 10-15)
Duminica vameşului şi a fariseului
(II Timotei 3: 10-15)
Şi anul acesta, iubirea lui Dumnezeu ne-a învrednicit să intrăm în binecuvântata perioadă a Triodului. Iar perioada Triodului este binecuvântată pentru toţi credincioşii, pentru că este o perioadă de pocăinţă şi de umilinţă. Dimpotrivă, pentru oamenii din lume, Triodul se transformă în anti-Triod şi sfârşeşte şi decade prin concursul diavolului în perioadă de chefuri, de dansuri şi distracţii ruşinoase care îl degradează pe omul care este icoană a lui Dumnezeu.
Desigur, creştinii ortodocşi cu adevărat credincioşi nu sunt influenţaţi şi nu trebuie să fie influenţaţi de lumea care stă departe de Dumnezeu, ci să rămână statornici pe calea pocăinţei şi a sfinţirii. Exact despre această statornicie vorbeşte Apostolul Pavel ucenicului său Timotei.
Să vedem în traducere versetele textului sfânt şi în continuare să ne oprim asupra unui punct foarte important: „10. Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă, 11. În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul. 12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. 13. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. 14. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, 15. Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus”.
Într-adevăr, importante sunt sfaturile şi îndemnurile marelui Apostol. În câteva linii ne descrie starea sa şi modul slujirii sale şi al comportamentului său, în general, dar face şi o trimitere mişcătoare la prigoanele şi la pătimirile prin care a trecut în multe regiuni pentru dragostea şi slava lui Hristos.
Însă ceea ce impresionează este faptul că el descrie în continuare o profeţie cutremurătoare, care de aici încolo avea să se împlinească în fiecare generaţie şi în fiecare epocă în Biserica noastră.
Şi care este aceasta? Că oameni vicleni şi înşelători, oameni care vor părea că se află în Biserică, oameni care trăiesc între noi, oameni care, după cum vedem în Istoria noastră bisericească, au aparţinut chiar şi treptelor sfinţitului cler, şi încă a celui mai înalt, dar care neavând nici o raportare esenţială la modul autentic al vieţuirii evanghelice, au alunecat ei înşişi şi după ei au atras şi pe mulţi alţii, care erau neîntemeiaţi în ceea ce numim Dreapta Credinţă. Este plină istoria noastră de astfel de tragice cazuri de oameni vicleni, înşelători şi mai ales egoişti (şi să nu uităm că marii ereziarhi au fost clerici).
Dar poate cineva să nege că astăzi, nu doar că există înşelaţi şi rătăciţi, ci că mai mult s-au înmulţit? Doar dacă cineva trăieşte în afara realităţii poate să susţină contrariul.
Da, fraţii mei, este nevoie de multă atenţie şi priveghere duhovnicească pentru că în zilele anevoioase în care trăim, învăţăturile rătăcitoare, atât în dogmă, cât şi în ceea ce priveşte morala ortodoxă, s-au înmulţit în aşa măsură şi într-un asemenea grad, încât se poate întreba cineva, dacă aceştia care predică rătăcirile lor, au deschis vreodată Evanghelia spre a o studia.
Şi simplul fapt că astăzi se propovăduieşte noua dogmă ecleziologică a blestematului ecumenism, adică a sincretismului religios, şi doar faptul că unii oameni „vicleni şi înşelători” proclamă că Biserica nu este doar Ortodoxia, ci şi ereziile şi kakodoxiile, precum totalitatea eresurilor – papismul, arată împlinirea vizibilă a profeţiei Apostolului Pavel, dar în acelaşi timp ne trage alarma de pericol pentru cât de treji şi priveghetori ar trebui să fim noi, paznicii, dar şi de războinici (luptători), deoarece „credinţa este primejduită”.
Fraţii mei, dacă vrem să fim fii adevăraţi ai Bisericii noastre, trebuie să rămânem întemeiaţi şi neclintiţi pe meterezele datoriei şi ale sfintei lupte. Şi, iarăşi, cuvântul lui Pavel - celui răpit până la cer, s-ar cuveni să-l avem în vedere: „Iar tu rămâi în cele pe care le-ai învăţat şi în care eşti încredinţat”. Ar trebui să fie scris în inimile noastre.
Noi rămânem în Credinţa pe care am învăţat-o şi am primit-o şi în care suntem încredinţaţi de către Apostoli, Sfinţii Părinţi şi Dascăli, de către Martiri şi Mărturisitori, Cuvioşi şi Drepţi, iar prin harul lui Dumnezeu nu avem de gând să o schimbăm.
Nu vom clinti nici măcar o cirtă în această Sfântă şi evlavioasă Tradiţie vie prin care trăieşte Biserica noastră şi care sfinţeşte persoane, dar şi întreaga lume. N-au decât să „orăcăie” broaştele modernismului.
Să urle rătăciţii şi turbulenţii culturalişti ai ecumenismului care au pierdut acrivia dogmei. Să ne ameninţe înşelaţii care trăiesc nu pentru Hristos, ci pentru această lume deşartă şi păcătoasă.
Noi, chiar dacă suntem păcătoşi, însă fiind fii ai Apostolilor şi ai Părinţilor prin învăţătura Ortodoxiei noastre, prin Sfânta Evanghelie, prin Sfântul Pidalion, prin hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice şi Locale, prin scrierile nemuritoare şi rugăciunile Sfinţilor noştri Părinţi, şi departe de cei rătăciţi şi de „neo-ortodocşii – neo-nicolaiţi”, care au relativizat morala evanghelică, ne vom lupta să trăim această viaţă a Credinţei, care este exprimată prin vieţuirea ortodoxă ascetică, isihastă şi luptătoare, acest mod de vieţuire pe care l-am primit, dar şi pe care îl vom transmite mai departe, Comoara noastră cea sfântă pe care cu atâta teamă am primit-o şi am făgăduit s-o păstrăm până ce o vom încredinţa neatinsă, când ne va fi din nou cerută. Amin.
(tradus din limba greacă de ierom. Fotie cf. p.ioil@freemail.gr)
Desigur, creştinii ortodocşi cu adevărat credincioşi nu sunt influenţaţi şi nu trebuie să fie influenţaţi de lumea care stă departe de Dumnezeu, ci să rămână statornici pe calea pocăinţei şi a sfinţirii. Exact despre această statornicie vorbeşte Apostolul Pavel ucenicului său Timotei.
Să vedem în traducere versetele textului sfânt şi în continuare să ne oprim asupra unui punct foarte important: „10. Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă, 11. În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul. 12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. 13. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. 14. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, 15. Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus”.
Într-adevăr, importante sunt sfaturile şi îndemnurile marelui Apostol. În câteva linii ne descrie starea sa şi modul slujirii sale şi al comportamentului său, în general, dar face şi o trimitere mişcătoare la prigoanele şi la pătimirile prin care a trecut în multe regiuni pentru dragostea şi slava lui Hristos.
Însă ceea ce impresionează este faptul că el descrie în continuare o profeţie cutremurătoare, care de aici încolo avea să se împlinească în fiecare generaţie şi în fiecare epocă în Biserica noastră.
Şi care este aceasta? Că oameni vicleni şi înşelători, oameni care vor părea că se află în Biserică, oameni care trăiesc între noi, oameni care, după cum vedem în Istoria noastră bisericească, au aparţinut chiar şi treptelor sfinţitului cler, şi încă a celui mai înalt, dar care neavând nici o raportare esenţială la modul autentic al vieţuirii evanghelice, au alunecat ei înşişi şi după ei au atras şi pe mulţi alţii, care erau neîntemeiaţi în ceea ce numim Dreapta Credinţă. Este plină istoria noastră de astfel de tragice cazuri de oameni vicleni, înşelători şi mai ales egoişti (şi să nu uităm că marii ereziarhi au fost clerici).
Dar poate cineva să nege că astăzi, nu doar că există înşelaţi şi rătăciţi, ci că mai mult s-au înmulţit? Doar dacă cineva trăieşte în afara realităţii poate să susţină contrariul.
Da, fraţii mei, este nevoie de multă atenţie şi priveghere duhovnicească pentru că în zilele anevoioase în care trăim, învăţăturile rătăcitoare, atât în dogmă, cât şi în ceea ce priveşte morala ortodoxă, s-au înmulţit în aşa măsură şi într-un asemenea grad, încât se poate întreba cineva, dacă aceştia care predică rătăcirile lor, au deschis vreodată Evanghelia spre a o studia.
Şi simplul fapt că astăzi se propovăduieşte noua dogmă ecleziologică a blestematului ecumenism, adică a sincretismului religios, şi doar faptul că unii oameni „vicleni şi înşelători” proclamă că Biserica nu este doar Ortodoxia, ci şi ereziile şi kakodoxiile, precum totalitatea eresurilor – papismul, arată împlinirea vizibilă a profeţiei Apostolului Pavel, dar în acelaşi timp ne trage alarma de pericol pentru cât de treji şi priveghetori ar trebui să fim noi, paznicii, dar şi de războinici (luptători), deoarece „credinţa este primejduită”.
Fraţii mei, dacă vrem să fim fii adevăraţi ai Bisericii noastre, trebuie să rămânem întemeiaţi şi neclintiţi pe meterezele datoriei şi ale sfintei lupte. Şi, iarăşi, cuvântul lui Pavel - celui răpit până la cer, s-ar cuveni să-l avem în vedere: „Iar tu rămâi în cele pe care le-ai învăţat şi în care eşti încredinţat”. Ar trebui să fie scris în inimile noastre.
Noi rămânem în Credinţa pe care am învăţat-o şi am primit-o şi în care suntem încredinţaţi de către Apostoli, Sfinţii Părinţi şi Dascăli, de către Martiri şi Mărturisitori, Cuvioşi şi Drepţi, iar prin harul lui Dumnezeu nu avem de gând să o schimbăm.
Nu vom clinti nici măcar o cirtă în această Sfântă şi evlavioasă Tradiţie vie prin care trăieşte Biserica noastră şi care sfinţeşte persoane, dar şi întreaga lume. N-au decât să „orăcăie” broaştele modernismului.
Să urle rătăciţii şi turbulenţii culturalişti ai ecumenismului care au pierdut acrivia dogmei. Să ne ameninţe înşelaţii care trăiesc nu pentru Hristos, ci pentru această lume deşartă şi păcătoasă.
Noi, chiar dacă suntem păcătoşi, însă fiind fii ai Apostolilor şi ai Părinţilor prin învăţătura Ortodoxiei noastre, prin Sfânta Evanghelie, prin Sfântul Pidalion, prin hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice şi Locale, prin scrierile nemuritoare şi rugăciunile Sfinţilor noştri Părinţi, şi departe de cei rătăciţi şi de „neo-ortodocşii – neo-nicolaiţi”, care au relativizat morala evanghelică, ne vom lupta să trăim această viaţă a Credinţei, care este exprimată prin vieţuirea ortodoxă ascetică, isihastă şi luptătoare, acest mod de vieţuire pe care l-am primit, dar şi pe care îl vom transmite mai departe, Comoara noastră cea sfântă pe care cu atâta teamă am primit-o şi am făgăduit s-o păstrăm până ce o vom încredinţa neatinsă, când ne va fi din nou cerută. Amin.
(tradus din limba greacă de ierom. Fotie cf. p.ioil@freemail.gr)
1 σχόλιο:
Να συγχαρούμε θερμά τον π. Ιωήλ για τη θαυμάσια ανάλυση του Αποστολικού αναγνώσματος της Κυριακής του Τελώνου και Φαρισαίου που είναι στηριγμένη στην Αγία Γραφή, την υμνολογία της Εκκλησίας αλλά και τη σύγχρονη πραγματικότητα.
Δημοσίευση σχολίου