Ολόκληρη η συνέντευξη του Αρχιεπισκόπου Κύπρου στο Αθηναϊκό Πρακτορείο Ειδήσεων είναι γεμάτη προσωπικές του απόψεις που δεν απηχούν το πνεύμα και τη διδασκαλία της Ορθόδοξης Εκκλησίας. Το χειρότερο ίσως από όλα είναι η απάντηση που δίνει στο ερώτημα αν ο Πάπας είναι αρχηγός αίρεσης. Λέει ο Αρχιεπίσκοπος:«Ο Πάπας είναι προκαθήμενος Εκκλησίας και αυτό δεν είναι προσωπική μου άποψη, αλλά θέση του συνόλου της Ορθοδόξου Εκκλησίας. Η Ορθοδοξία δέχεται ότι η Ρωμαιοκαθολική Εκκλησία είναι αδελφή και κάνει μαζί της θεολογικό διάλογο, στον οποίο μετέχουμε και εμείς, με στόχο να φθάσουμε στην ενότητα της πρώτης μετά Χριστό χιλιετίας. Άρα, η Ορθόδοξη Εκκλησία αναγνωρίζει την Ρωμαιοκαθολική ως Εκκλησία και τον προκαθήμενο της ως κανονικό Επίσκοπο της Πρεσβυτέρας Ρώμης. Όταν ανταλλάσουμε εόρτιες επιστολές και άλλα γράμματα, αποκαλούμε τον Πάπα "Αγιότατο Πάπα της Πρεσβυτέρας Ρώμης και αγαπητό αδελφό».
Όλη η απάντησή του είναι πολύ σωστή αρκεί να.....
αντικαταστήσει κανείς τη φράση «Ορθόδοξη Εκκλησία» με τον όρο «οι Οικουμενιστές». Όσα θεωρεί αποδοχές και διδασκαλία της Ορθόδοξης Εκκλησίας ο Κύπρου Χρυσόστομος δεν είναι παρά οι θέσεις των οικουμενιστών που ασφαλώς πόρρω απέχουν από την πατερική ορθόδοξη θεολογία, πρακτική και ζωή.
Και επειδή είναι απαραίτητο να επαναλαμβάνουμε τα αυτονόητα:
1. Ο Πάπας δεν είναι «προκαθήμενος Εκκλησίας» αλλά αρχηγός αίρεσης.
2. Η Ορθοδοξία δεν δέχεται ότι «η Ρωμαιοκαθολική Εκκλησία είναι αδελφή». Κάτι τέτοιο δέχονται μόνο οι υπηρέτες της παναίρεσης του Οικουμενισμού.
3. Στόχος του διαλόγου δεν (πρέπει να) είναι «η ενότητα» αλλά η επιστροφή των Παπικών στη Μία αδιάσπαστη Εκκλησία.
4. Ασφαλώς η Ορθοδοξία δεν αναγνωρίζει τον Πάπα ούτε «ως κανονικό Επίσκοπο της Πρεσβυτέρας Ρώμης», ούτε ως «αδελφό», ούτε ως «Αγιότατο Πάπα». Εν τοιαύτη περιπτώση θα επρόκειτο για κοινωνία μεταξύ Ορθοδόξων Εκκλησιών. Αλλ’ ο Πάπας δεν είναι ούτε «κανονικός επίσκοπος» ούτε καν «επίσκοπος» αφού στερείται της Θείας Χάριτος και δεν μετέχει των Μυστηρίων, ούτε ασφαλώς και της χειροτονίας.
Ο φιλοπαπικός οίστρος του Αρχιεπισκόπου Κύπρου τον παρασύρει σε δηλώσεις που τον εκτρέπουν έξω από τα όρια της Ορθόδοξης Εκκλησιολογίας και Θεολογίας.
Τελειώνουμε μεταφέροντας την παραπάνω απάντηση του Αρχιεπισκόπου με αντικατάσταση του όρου «Ορθόδοξη Εκκλησία» με τον όρο «οι Οικουμενιστές» ώστε η απάντηση να λάβει πραγματικά ορθόδοξο περιεχόμενο:
«Ο Πάπας είναι προκαθήμενος Εκκλησίας και αυτό δεν είναι προσωπική μου άποψη, αλλά θέση του συνόλου των Οικουμενιστών. Οι οικουμενιστές δέχονται ότι η Ρωμαιοκαθολική Εκκλησία είναι αδελφή και κάνουν μαζί της θεολογικό διάλογο, στον οποίο μετέχουμε και εμείς, με στόχο να φθάσουμε στην ενότητα της πρώτης μετά Χριστό χιλιετίας. Άρα, ο Οικουμενισμός αναγνωρίζει την Ρωμαιοκαθολική ως Εκκλησία και τον προκαθήμενο της ως κανονικό Επίσκοπο της Πρεσβυτέρας Ρώμης. Όταν ανταλλάσουμε εόρτιες επιστολές και άλλα γράμματα (οι Οικουμενιστές), αποκαλούμε τον Πάπα "Αγιότατο Πάπα της Πρεσβυτέρας Ρώμης και αγαπητό αδελφό».
_______________________________
Strechea filocatolică a Arhiepiscopului Ciprului
Întregul interviu al Arhiepiscopului Ciprului dat Agenţiei de Ştiri Ateniene este plin de opinii personale, care nu corespund duhului şi învăţăturii Bisericii Ortodoxe. Poate cel mai grav din toate este răspunsul pe care îl dă la întrebarea: Papa este ereziarh sau căpetenie a unui eres? Zice arhiepiscopul:
„Papa este un întâistătător al Bisericii şi acest lucru nu este opinia mea personală, e poziţia întregii Biserici Ortodoxe. Ortodoxia acceptă că Biserica Romano-Catolică este soră şi întreţine cu ea un dialog teologic, la care participăm şi noi, cu scopul de a ajunge la unitatea primului mileniu după Hristos. Deci, Biserica Ortodoxă recunoaşte pe cea Romano-Catolică drept Biserică şi pe întâistătătorul ei ca episcop canonic al Romei celei Vechi. Când schimbăm epistole de sărbători şi alte scrisori, îl numim pe papa «Sanctitate, Papă al Romei celei Vechi şi iubit frate».”
Întregul său răspuns este foarte corect, dar numai dacă se înlocuieşte expresia „Biserică Ortodoxă” cu termenul de „ecumenişti”. Toate cele pe care Hrisostomos al Ciprului le consideră drept acceptate şi învăţătură a Bisericii Ortodoxe nu sunt decât tezele ecumeniştilor care cu siguranţă sunt departe de teologia ortodoxă patristică, practică şi morală.
Aşadar, este indispensabil să repetăm cele subînţelese:
1. Papa nu este „întâistătător al Bisericii”, ci căpetenia unei erezii.
2. Ortodoxia nu acceptă că „Biserica Romano-Catolică este soră”. Ceva asemănător acceptă doar slujitorii pan-ereziei ecumenismului.
3. Scopul dialogului nu este (şi nu trebuie să fie) „unitatea”, ci întoarcerea papistaşilor (romano-catolicilor) la Biserica cea Una şi Nedespărţită.
4. Cu siguranţă, întreaga Ortodoxie nu recunoaşte pe papa nici „ca episcop canonic al Romei celei vechi”, nici ca „frate”, nici ca „Sanctitatea Sa Papa”. Într-o asemenea situaţie ar fi fost vorba despre o comuniune între Bisericile Ortodoxe, dar papa nu este nici „episcop canonic”, nici măcar „episcop”, deoarece este lipsit de Dumnezeiescul Har şi nu participă la Taine şi, în mod sigur, nici la cea a Hirotoniei.
Strechea filo-catolică a Arhiepiscopului Ciprului îl târăşte spre declaraţii care îl scot în afara hotarelor eclesiologiei şi teologiei ortodoxe.
Încheiem, expunând răspunsul de mai sus al Arhiepiscopului prin înlocuirea termenului de „Biserică Ortodoxă” cu termenul „ecumeniştii”, aşa încât răspunsul să primească un conţinut ortodox:
„Papa este un întâistătător al Bisericii şi acest lucru nu este opinia mea personală, ci poziţia întregii Biserici Ortodoxe. Ortodoxia acceptă că Biserica Romano-Catolică este soră şi întreţine cu ea un dialog teologic, la care participăm şi noi, cu scopul de a ajunge la unitatea primului mileniu după Hristos. Deci, ecumenismul recunoaşte Biserica Romano-Catolică drept Biserică şi pe întâistătătorul ei ca episcop canonic al Romei celei Vechi. Când schimbăm epistole de sărbători şi alte scrisori, (noi, ecumeniştii) îl numim pe papa «Sanctitate, Papă al Romei celei Vechi şi iubit frate»”.
(trad. I.F.; http://thriskeftika.blogspot.com/2010/06/blog-post_4006.html)
„Papa este un întâistătător al Bisericii şi acest lucru nu este opinia mea personală, e poziţia întregii Biserici Ortodoxe. Ortodoxia acceptă că Biserica Romano-Catolică este soră şi întreţine cu ea un dialog teologic, la care participăm şi noi, cu scopul de a ajunge la unitatea primului mileniu după Hristos. Deci, Biserica Ortodoxă recunoaşte pe cea Romano-Catolică drept Biserică şi pe întâistătătorul ei ca episcop canonic al Romei celei Vechi. Când schimbăm epistole de sărbători şi alte scrisori, îl numim pe papa «Sanctitate, Papă al Romei celei Vechi şi iubit frate».”
Întregul său răspuns este foarte corect, dar numai dacă se înlocuieşte expresia „Biserică Ortodoxă” cu termenul de „ecumenişti”. Toate cele pe care Hrisostomos al Ciprului le consideră drept acceptate şi învăţătură a Bisericii Ortodoxe nu sunt decât tezele ecumeniştilor care cu siguranţă sunt departe de teologia ortodoxă patristică, practică şi morală.
Aşadar, este indispensabil să repetăm cele subînţelese:
1. Papa nu este „întâistătător al Bisericii”, ci căpetenia unei erezii.
2. Ortodoxia nu acceptă că „Biserica Romano-Catolică este soră”. Ceva asemănător acceptă doar slujitorii pan-ereziei ecumenismului.
3. Scopul dialogului nu este (şi nu trebuie să fie) „unitatea”, ci întoarcerea papistaşilor (romano-catolicilor) la Biserica cea Una şi Nedespărţită.
4. Cu siguranţă, întreaga Ortodoxie nu recunoaşte pe papa nici „ca episcop canonic al Romei celei vechi”, nici ca „frate”, nici ca „Sanctitatea Sa Papa”. Într-o asemenea situaţie ar fi fost vorba despre o comuniune între Bisericile Ortodoxe, dar papa nu este nici „episcop canonic”, nici măcar „episcop”, deoarece este lipsit de Dumnezeiescul Har şi nu participă la Taine şi, în mod sigur, nici la cea a Hirotoniei.
Strechea filo-catolică a Arhiepiscopului Ciprului îl târăşte spre declaraţii care îl scot în afara hotarelor eclesiologiei şi teologiei ortodoxe.
Încheiem, expunând răspunsul de mai sus al Arhiepiscopului prin înlocuirea termenului de „Biserică Ortodoxă” cu termenul „ecumeniştii”, aşa încât răspunsul să primească un conţinut ortodox:
„Papa este un întâistătător al Bisericii şi acest lucru nu este opinia mea personală, ci poziţia întregii Biserici Ortodoxe. Ortodoxia acceptă că Biserica Romano-Catolică este soră şi întreţine cu ea un dialog teologic, la care participăm şi noi, cu scopul de a ajunge la unitatea primului mileniu după Hristos. Deci, ecumenismul recunoaşte Biserica Romano-Catolică drept Biserică şi pe întâistătătorul ei ca episcop canonic al Romei celei Vechi. Când schimbăm epistole de sărbători şi alte scrisori, (noi, ecumeniştii) îl numim pe papa «Sanctitate, Papă al Romei celei Vechi şi iubit frate»”.
(trad. I.F.; http://thriskeftika.blogspot.com/2010/06/blog-post_4006.html)
1 σχόλιο:
Φιλοπαπικός;
Τα παραλέτε αδελφοί.
Για να είσαι φιλοπαπικός πρέπει να ξέρεςι τι είναι ο Παπισμός.
Μακρυά από το Μακαριότατο η συκοφαντία ότι ξέρει ή ότι ενδιαφέρεται ποσώς να μάθει.
Δημοσίευση σχολίου