Ορθόδοξος Τύπος: Πατριαρχική αντίδρασις εις την "Ομολογίαν Πίστεως"

Δημοσιεύουμε το βαρυσήμαντο πρωτοσέλιδο άρθρο του Ορθοδόξου Τύπου (11/9/2009) που απαντά στις απειλές του Πατριάρχη προς όσους υπέγραψαν την Ομολογία Πίστεως και αμέσως μετά το ίδιο κείμενο στα ρουμανικά - Ευχαριστούμε θερμά τους αδελφούς από τη Ρουμανία που μας έστειλαν τη μετάφραση.

Πατριαρχική αντίδρασις εις την "Ομολογίαν Πίστεως"

Την θεωρεί ως απαράδεκτον ο Πατριάρχης κ. Βαρθολομαίος

Φαίνεται ὅτι εἰσερχόμεθα εἰς περίοδον πολεμικῆς συρράξεως μὲ τὸ Οἰκουμενικὸν Πατριαρχεῖον. Ὁ προκαθήμενος τῆς Ὀρθοδοξίας ἠνωχλήθη σφόδρα ἀπὸ τὴν «Ὁμολογίαν Πίστεως», τὴν ὁποίαν ὑπογράφουν Μητροπολῖται, Ἱερομόναχοι, ὁ ἔντιμος κλῆρος, θεολόγοι καὶ πολλοὶ λαϊκοί. Ἐλησμόνησεν ὅτι ἀπὸ τὴν Γαλλίαν διεκήρυξε πρὸ διμήνου ὅτι δὲν θὰ φθάσωμεν εἰς κοινὸν ποτήριον μὲ τοὺς ἑτεροδόξους, ἀφοῦ δὲν ἔχομεν κοινὴν ὁμολογίαν πίστεως. Τὸ κείμενον τῆς «Ὁμολογίας Πίστεως» ἦτο ἐν ζωῆ καὶ ἔκανε τὸν γύρον τῆς Ἑλλάδος καὶ τοῦ Πλανήτου, ὅταν ὁ Οἰκουμενικὸς Πατριάρχης προέβη εἰς τὰς προαναφερομένας δηλώσεις. Μετὰ τὴν παρέλευσιν διμήνου ἤλλαξε στάσιν. Διότι, προφανῶς, διαπιστώνει τὴν δυναμικὴν ἀντίδρασιν τοῦ πιστοῦ λαοῦ, ὁ ὁποῖος ἀντιδρᾶ εἰς τὰ οἰκουμενιστικὰ καὶ φιλοπαπικά του ἀνοίγματα, ὡς ἀντέδρα καὶ ἐπὶ μακαριστοῦ Ἀρχιεπισκόπου Ἀθηνῶν κυροῦ Χριστοδούλου.
Ὁ Οἰκουμενικὸς Πατριάρχης δὲν ἀντιδρᾶ ἁπλῶς διὰ τὴν «Ὁμολογίαν Πίστεως», ἀλλὰ ἀπειλεῖ, ὅσους ἀντιδροῦν εἰς τὰ οἰκουμενιστικὰ καὶ φιλοπαπικὰ ἀνοίγματά του.........

Ὁ Πατριάρχης, ὁ ὁποῖος συμπροσηυχήθη μετὰ τοῦ Πάπα καὶ οὐσιαστικῶς συνελειτούργησεν εἰς τὸ Φανάρι, διατυπώνει ἀπειλὴν ἐναντίον, ὅσων ὑπογράφουν τὴν «Ὁμολογίαν Πίστεως». Προφανῶς ἑτοιμάζει «ἀφορισμοὺς» καὶ ποινάς, ὡς συνηθίζει πρὸς τοὺς δικαίους καὶ ἐργάτας τοῦ Εὐαγγελίου (π.χ. Νικόλαος Σωτηρόπουλος), ἀλλὰ σιωπᾶ διὰ τὴν κατασπατάλησιν τοῦ δημοσίου χρήματος ὑπὸ τῶν Μητροπολιτῶν τοῦ θρόνου. Ἔχει δικαίωμα νὰ διατυπώνῃ ἀπειλάς. Δὲν ἔχει τὸ δικαίωμα νὰ ψεύδεται, ἰσχυριζόμενος ὅτι ἁπλῶς διαλέγεται μὲ τοὺς ἑτεροδόξους, ὅταν συνειδητὰ προδίδῃ τοὺς πατέρας τῆς πίστεως καὶ τοὺς Ἱεροὺς Κανόνας, οἱ ὁποῖοι ἀπαγορεύουν συμπροσευχὰς μετὰ τῶν ἑτεροδόξων. Ἐποδοπάτησε τοὺς Ἱεροὺς Κανόνας εἰς τὸ Φανάρι κατὰ τὴν ἐπίσκεψιν τοῦ Πάπα. Παρουσιάζει ὅλους ἡμᾶς, οἱ ὁποῖοι ὑπογράφομεν τὴν «῾Ομολογίαν Πίστεως» καὶ διαφωνοῦμεν μὲ τὸν κατήφορόν του ὡς ἐξωπραγματικούς, οἱ ὁποῖοι εἴμεθα μακρὰν ἀπὸ τὸν 21ον αἰῶνα. Καὶ διερωτᾶται: «Νὰ μέναμε ἀπομονωμένοι μέσα στὸ κέλυφός μας ὁ καθένας μὲ αὐτάρκειαν καὶ αὐταρέσκειαν, χωρὶς νὰ ἐπικοινωνοῦμε, χωρὶς νὰ διαλεγώμεθα, χωρὶς νὰ δίδουμε μαρτυρία τῆς Πίστεώς μας;». Οὐδεὶς ἐπιθυμεῖ ἢ ἔχει ἰσχυρισθῆ ὅσα ὑποστηρίζει ὁ Οἰκουμενικὸς Πατριάρχης. Θέλομεν τὸν διάλογον μὲ ὅρους καὶ προϋποθέσεις. Δὲν ἐπιθυμοῦμεν διάλογον διὰ τὸν διάλογον, ὡς πράττει ὁ ΟἰκουμενικὸςΠατριάρχης, ὁ ὁποῖος χωρὶς νὰ ἔχῃ ἐπιτύχει ἔστω καὶ μία ὑποχώρησιν τῶν παπικῶν καὶ τῶν οἰκουμενιστῶν, συμπροσεύχεται μαζί των, νοθεύων τὴν Ἀλήθειαν τῆς Ὀρθοδοξίας καὶ ἐξισὼνων αὐτὴν με τὴν πλάνην. Γνωρίζει τὸ ἔγκλημα, τὸ ὁποῖον διαπράττει, ἀλλὰ συνεχίζει, διότι αὐτὸ τὸ ἐπιβάλλουν τὰ κέντρα ἐκεῖνα, τὰ ὁποῖα χαράσσουν τὴν γεωπολιτικὴν τῶν Ἐκκλησιῶν. Παίζει μὲ εὐλάβειαν τὸ παιχνίδι των. Ἀλλὰ δὲν ἀντελήφθη ὅτι ἡ ἄφιλος καὶ ἀχάριστος Ἀμερικὴ τὸν ἐγκαταλείπει (μόνον εἰς τὰ λόγια τὸν στηρίζει), ἡ Μόσχα μὲ ἄλλας Ἐκκλησιαστικὰς δυνάμεις – δορυφόρους τὸν λακτίζουν καὶ ἀμφισβητοῦν τὴν Οἰκουμενικότητά του καὶ τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριαρχείου (προσωπικὴ ἧττα του ἡ ἐξέλιξις αὐτή), ἡ κυβέρνησις τῆς Ἑλλάδος τὸν ἔχει ἐγκαταλείψει καὶ ἕν μεγάλο τμῆμα τῆς Ὀρθοδοξίας, εἰς τὸ ὁποῖον συμπεριλαμβάνεται καὶ τὸ Ἅγιον Ὄρος, ἀμφισβητεῖ τὴν Οἰκουμενιστικὴν καὶ φιλοπαπικὴν γραμμήν του; Ἔχει ἀντιληφθῆ ὅτι τὸ Οἰκουμενικὸν Πατριαρχεῖον ἔχει εἰσέλθει εἰς δυσμενεστάτην θέσιν ἐπὶ τῶν ἡμερῶν του; Ἔχει ἀντιληφθῆ ὅτι δὲν ἔχει προωθήσει οὔτε ἕνα αἴτημα τῆς μητέρας Ἐκκλησίας πρὸς τὸ Τουρκικὸν Κράτος καὶ τὴν διεθνῆ Κοινότητα;
Ὁ Οἰκουμενικὸς Πατριάρχης ἰσχυρίζεται ὅτι οἱ ὑπογράψαντες τὴν «Ὁμολογίαν Πίστεως» θέτουν τοὺς Οἰκουμενιστὰς τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας καὶ τοὺς φιλοπαπικοὺς ἐκτὸς Ἐκκλησίας ἐπικρίνοντες τὰς Συνόδους καὶ τοὺς προκαθημένους. «Προσεχῶς θὰ πάρουν τὴν δέουσαν ἀπάντησιν ἀπὸ τὸ Οἰκουμενικὸ Πατριαρχεῖο, διότι αὐτὰ τὰ πράγματα εἶναι ἀπαράδεκτα». Ἀπαράδεκτος, λοιπόν, ὁ ἔλεγχος τῶν Ποιμένων τῆς Ἐκκλησίας, ἡ ὁποία δὲν διαθέτει Πάπαν; Ἀπαράδεκτος ὁ ἔλεγχος ἀπὸ καθηγητὰς τῆς Θεολογίας τῶν ἐν Ἑλλάδι Πανεπιστημίων; Ἀπαράδεκτος ὁ ἔλεγχος καὶ ἡ ὑπόδειξις διὰ ἐπαναφορὰν εἰς τὴν κανονικὴν τάξιν, τὴν ἐφαρμογὴν τῶν Ἱερῶν Κανόνων ὑπὸ Μητροπολιτῶν, Καθηγουμένων Ἱερῶν Μονῶν, Ἱερομονάχων, Κληρικῶν, Θεολόγων τῆς Μέσης Ἐκπαιδεύσεως καὶ Προσώπων, τὰ ὁποῖα «πεθαίνουν» διὰ τὴν Ὀρθοδοξίαν;
Ὁ Οἰκουμενικὸς Πατριάρχης λέγει ὅτι ἐνεργεῖ κατόπιν Πανορθοδόξου Συνόδου καὶ ὅτι αἱ Ἐκκλησίαι ἐν Συνόδῳ ἀποφασίζουν ὑπὲρ αὐτῶν τῶν διαλόγων. Συμβαίνει, ὅμως, αὐτὸ μὲ τὴν Ἐκκλησίαν τῆς Ἑλλάδος; Διότι ἡ Ἱερὰ Σύνοδος τῆς Ἱεραρχίας τῆς Ἐκκλησίας τῆς Ἑλλάδος, ὅταν διεπίστωσε τὴν μεγάλην ἀντίδρασιν τοῦ πιστοῦ λαοῦ, ἀπηγόρευσεν εἰς τὸν μακαριστὸν Ἀρχιεπίσκοπον κυρὸν Χριστόδουλον νὰ μεταβῆ εἰς τὸ Βατικανόν. Ὁ μακαριστός, ὀλίγον πρὸ τῆς μεταβάσεώς του εἰς τὴν Οὐράνιον Πατρίδα, παρεβίασε τὴν ἀπόφασιν τῆς Ἱεραρχίας καὶ μὲ ὁμάδα ἀθεραπεύτων Οἰκουμενιστῶν – φιλοπαπικῶν (ὅλοι
ἐδέχθησαν τὴν ἐπίσκεψιν τοῦ Θεοῦ μετὰ ἀπὸ αὐτὸ τὸ πραξικόπημά των, ἀλλὰ δὲν ἤλλαξαν στάσιν), μετέβη εἰς τὸ Βατικανόν. Τότε ὑπῆρξε μεγάλη ἀντίδρασις εἰς τοὺς κόλπους τῆς Ἐκκλησίας. Ἀντέδρασαν ὁ Αἰγιαλείας καὶ Καλαβρύτων, ὁ Καβάλας καὶ Θάσου, ὁ Γουμενίσσης κ.ἄ. Ὁ Αἰγιαλείας κ. Ἀμβρόσιος ἀπευθυνόμενος πρὸς τὸν μακαριστὸν τοῦ εἶπε ὅτι θὰ λογοδοτήση εἰς τὴν Ἱστορίαν. Ἦτο ὁ ἴδιος Μητροπολίτης, ὁ ὁποῖος ὑποδεχόμενος τὸν Πάπαν εἰς τὰς Ἀθήνας εἶχεν ὑπογραμμίσει ὅτι: «σᾶς ὑποδεχόμεθα, παρὰ τὸν κίνδυνον σχίσματος! Ὁ Θάσου κ. Προκόπιος εἶχε ἐπικρίνει τὸν μακαριστὸν διὰ τὴν ἐνέργειάν του καὶ εἶχε ἐπισημάνει ὅτι δὲν εἶναι δυνατὸν νὰ διεξάγεται
διάλογος ἐν ἀγνοία τῆς Ἱερᾶς Συνόδου τῆς Ἱεραρχίας καὶ ἄνευ κοινωνικοῦ, θεολογικοῦ κ.λπ. πλαισίου. Σκληρότερος ὅλων ὁ Μητροπολίτης Γουμενίσσης. Ἠκολούθησαν καὶ δηλώσεις ἄλλων Ἐπισκόπων ὑπὸ τὴν πίεσιν τοῦ Ὀρθοδόξου πληρώματος τῆς Ἐκκλησίας. Ἐκτὸς αὐτῶν ὅμως ἔχομεν τὰς θέσεις τοῦ Μητροπολίτου Πειραιῶς κ. Σεραφείμ, ὁ ὁποῖος ἔχει καταγγείλει γραπτῶς τοὺς Παπικοὺς ὅτι ἀποτελοῦν αἵρεσιν τῶν αἱρέσεων, ἐζήτησε νὰ ἀσχοληθῆ ἡ Ἐκκλησία τῆς Ἑλλάδος μὲ τὴν δαιμονικὴν Οὐνίαν, τὴν ὁποίαν ἀνεβάθμισεν ὁ Παπισμός. ὉΜητροπολίτης Αἰτωλοακαρνανίας εἰς Ποιμαντικὰς ἐγκυκλίους του, τὰς ὁποίας ἐκδίδει διὰ τὰς μεγάλας ἑορτὰς τῆς Ὀρθοδοξίας, ἀποκαλεῖ τοὺς Παπικοὺς αἱρετικοὺς καὶ καλεῖ τὸν πιστὸν λαὸν εἰς ἐγρήγορσιν καὶ προσευχήν, διὰ νὰ μὴ πέσουν εἰς τὴν παγίδα ἐκείνων, οἱ ὁποῖοι δὲν εἶναι Ἐκκλησία. Ὁ Μητροπολίτης Δρυνουπόλεως, Πωγωνιανῆς κ. Ἀνδρέας ἐζήτησε πέρυσι ἀπὸ τοὺς πιστοὺς κατὰ τὴν ἑορτὴν τοῦ Ἁγίου Κοσμᾶ τοῦ Αἰτωλοῦ νὰ προσεύχωνται διὰ τὴν Ὀρθόδοξον πίστιν καὶ τὴν Ὀρθόδοξον Ἐκκλησίαν, διότι κινδυνεύουν ἀπὸ τὰ Οἰκουμενιστικὰ καὶ Φιλοπαπικὰ Βήματα τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριαρχείου. Ἐτόνισε δὲ ὅτι δὲν θὰ ξαναομιλήση, διότι ἔχει δεσμευθῆ ἔναντι τῆς Ἐκκλησίας τῆς Ἑλλάδος. Ἐκτὸς αὐτῶν τὸ Ἅγιον Ὄρος ἀμφεσβήτησε δι᾽ ἐπισήμου ἀνακοινώσεως τὴν καταφρόνησιν τῶν Ἱερῶν Κανόνων ὑπὸ τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριάρχου κατὰ τὴν ἐπίσκεψιν τοῦ Πάπα εἰς τὸ Φανάρι, ἐνῶ τὸν ἐκάλεσε νὰ παύση τὸν σκανδαλισμὸν τοῦ πιστοῦ λαοῦ. Ἐπίσης κατὰ τὴν ἐπίσκεψιν τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριάρχου εἰς τὸ Ἅγιον Ὄρος ὑπῆρξαν ἀντιδράσεις δι᾽ αὐτὰ τὰ βήματα τῆς
ἀποστασίας ἐκ τῶν Ἱερῶν Κανόνων τῆς Ὀρθοδοξίας. Ὑπενθυμίζομεν ὅτι ὁ Καθηγούμενος τῆς Ἱερᾶς Μονῆς Ξηροποτάμου κ. Ἰωσὴφ τὰ εἶπε «ἔξω ἀπὸ τὰ δόντια» εἰς τὸν ΟἰκουμενικὸνΠατριάρχην δι᾽ αὐτὴν τὴν ἀποστασίαν του. Ὁ καθηγούμενος τοῦ Μεγάλου Μετεώρου ἀποτελεῖ τὴν ἀσπίδα τῆς Ὀρθοδοξίας καὶ ἀναλύει εἰς τὰ ἔντυπά του τὰ βήματα τῆς Ὀρθοδοξίας πρὸς τὴν παναίρεσιν τοῦ Οἰκουμενισμοῦ καὶ τὴν αἵρεσιν τοῦ Παπισμοῦ. Αἱ Ὀρθόδοξοι ἀδελφότητες μέσῳ τῶν ἐντύπων των ὑψώνουν λάβαρα ἀντιστάσεως εἰς αὐτὴν τὴν Οἰκουμενιστικὴν πορείαν τοῦ Φαναρίου καὶ τῶν προκαθημένων τῶν Ὀρθοδόξων Ἐκκλησιῶν.
Ὁ Μητροπολίτης Κυρηνείας κ. Παῦλος καὶ θεολόγοι ἀπὸ τὴν Κύπρον καταθέτουν ἀντιρρήσεις των καὶ ἀντιστέκονται εἰς τὴν ἐξίσωσιν τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας μετὰ τῶν εὑρισκομένων ἐν πλάνῃ ἀδελφῶν μας. Ἡ Ἱερὰ Μονὴ Παρακλήτου Ὠρωποῦ ἔχει ἐκδόσει πολυσέλιδα ἔντυπα, εἰς τὰ ὁποῖα ἀναλύει τὴν παναίρεσιν τοῦ Οἰκουμενισμοῦ καὶ τὴν
αἵρεσιν τοῦ Παπισμοῦ. Ἔχομεν καὶ ἄλλα παραδείγματα. Περιοριζόμεθα εἰς τὰ προαναφερόμενα.
Πῶς ὁ Οἰκουμενικὸς Πατριάρχης διατυπώνει ἀπειλὰς ἐναντίον τῶν Ὀρθοδόξων Χριστιανῶν, οἱ ὁποῖοι ἀμφισβητοῦν εὐθέως τὴν γραμμήν του, διὰ τῆς ὁποίας νοθεύει τὸ Ὀρθόδοξον φρόνημα καὶ τὴν Ὀρθόδοξον Πίστιν; Ὁ Οἰκουμενικὸς Πατριάρχης εἶναι, ὑποτίθεται, ποιμὴν ποιμένων καὶ πατὴρ πατέρων. Εἶναι δυνατὸν νὰ ἀπειλῆ τὰ τέκνα του, ἐπειδὴ ἀναδεικνύουν τὰς θεολογικάς, δογματικάς καὶ Ἐκκλησιαστικὰς παρεκτροπάς του καὶ τοῦ ζητοῦν νὰ παραμείνη πραγματικὸς Πατὴρ τῆς Ἐκκλησίας; Ποῦ τὸ πάει μὲ αὐτὰς τὰς ἀπειλάς του; Μεθοδεύει σχίσμα εἰς τὴν Ἑλλάδα; Ἐπιχειρεῖ μὲ αὐτὸν τὸν τρόπον καὶ τὰ δημοσιογραφικὰ παπαγαλάκια εἰς τὰς Ἀθήνας, τὰ ὁποῖα γνωρίζομεν ἀπὸ ποῖα κέντρα κατευθύνονται καὶ ἀπὸ ποῖα κέντρα μισθοδοτοῦνται, διὰ νὰ βάλουν ἐναντίον τῆς ὁμολογίας πίστεως, νὰ τρομοκρατήση τὸν πιστὸν λαόν, διὰ νὰ παύση νὰ ἀντιδρᾶ εἰς τὰς φιλοπαπικάς του ἐνεργείας; Τὸ πράττει αὐτό, διὰ νὰ προκαταλάβη τὰς ἀντιδράσεις, δι᾽ ὅσα μεθοδεύει ἐναντίον τῆς Ὀρθοδοξίας εἰς τὴν Κύπρον κατὰ τὸν προσεχῆ Ὀκτώβριον. Ἡ λάσπη, αἱ ἀπειλαὶ καὶ οἱ ἀφορισμοὶ δὲν πιάνουν. Τὴν τακτικὴν αὐτὴν ἠκολούθησε καὶ ὁ μακαριστὸς Ἀρχιεπίσκοπος κυρὸς Χριστόδουλος. Δὲν ἔκαμψε τὸ Ὀρθόδοξον φρόνημα. Ἐκεῖνον τὸν ἐπεσκέφθη ὁ Θεὸς ὀλίγους μῆνας μετὰ τὸ πραξικόπημά του εἰς βάρος τῆς Ἱεραρχίας καὶ τὴν μετάβασίν του εἰς τὸ Βατικανόν. Καὶ μετ᾽ ὀλίγους μῆνας ἐξεδήμησε πρὸς τὸν Ἀρχηγὸν τῆς ζωῆς, τὸν Χριστόν. Οἱ δὲ Μητροπολῖται, οἱ ὁποῖοι τὸν ἠκολούθησαν, ἄλλος ἔκαμνε χημειοθεραπείας, ἄλλος «τσακίστηκε», ἄλλος ὑπέστη ἐμφράγματα κ.λπ. Αἱ ἀπειλαὶ καὶ οἱ ἀφορισμοὶ εἶναι τίτλος τιμῆς δι᾽ ἕκαστον Ὀρθόδοξον, ὁ ὁποῖος τηρεῖ τοὺς Ἱεροὺς Κανόνας τῆς πίστεως, εἶναι ἐργάται τοῦ Εὐαγγελίου, ἐργάζονται εἰς τὸν χῶρον τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας, διατηροῦν ἀνόθευτον τὴν Ὀρθόδοξον Πίστιν καὶ καθαρὰ τὰ Φλάμπουρα τῆς Πίστεώς μας.
Ἀναμένομεν τὰ πολεμικὰ ἀνακοινωθέντα τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριάρχου, ὁ ὁποῖος λησμονεῖ ὅτι Ὀρθοδοξία καὶ Ἑλλάδα συμπορεύονται. Ὁ πόλεμος, τὸν ὁποῖον ἀπειλεῖ νὰ ἀνοίξῃ, διὰ νὰ αἰτιολογήση τὴν ἀποστασίαν του ἀπὸ τοὺς Ἱεροὺς Κανόνας τῆς Ὀρθοδόξου Πίστεως, θὰ ἔχῃ ἐπιπτώσεις, ἀπὸ τὰς ὁποίας θὰ ἐξέλθη ζημιωμένος. Διότι λησμονεῖ ὅτι εἶναι ὁ Πατριάρχης τοῦ Γένους καὶ ὡς ἐκ τούτου ὀφείλει νὰ διατηρῇ ἀνόθευτον τὴν πίστιν, ἡ ὁποία ἐκράτησεν ὄρθιον τὸ Γένος. Ἀποστολή του εἶναι νὰ τηρῆ ἀνόθευτα, ὅσα παρέλαβεν.

REACŢIE PATRIARHALĂ
LA „MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI”

Patriarhul Bartolomeu o consideră inadmisibilă.
În curând Patriarhia Ecumenică va da un răspuns.

În curând se va emite un răspuns din partea Patriarhiei Ecumenice. Se pare că intrăm într-o perioadă de conflict polemic cu Patriarhia Ecumenică. Întâistătătorul Ortodoxiei a fost foarte deranjat de „Mărturisirea de credinţă”, pe care o semnează mitropoliţi, ieromonahi, prea cinstitul cler, teologi şi mulţi laici. A uitat că din Franţa a proclamat cu două luni în urmă că nu vom ajunge la un potir comun cu eterodocşii, pentru că nu avem mărturisire de credinţă comună. Textul Mărturisirii de Credinţă era deja redactat şi făcea înconjurul Greciei şi al planetei când patriarhul ecumenic descindea la declaraţiile menţionate. După trecerea a două luni a schimbat poziţia. Pentru că, evident, îşi dă seama de opoziţia dinamică a poporului credincios care se împotriveşte deschiderilor sale ecumeniste şi filocatolice, precum s-a împotrivit şi în timpul fericitului arhiepiscop al Atenei Hristodulos. Patriarhul ecumenic nu doar reacţionează la „Mărturisirea de credinţă”, ci ameninţă pe toţi câţi se opun deschiderilor sale ecumeniste şi filocatolice. Patriarhul, care s-a rugat împreună cu papa şi chiar a co-liturghisit în Fanar, formulează o ameninţare împotriva tuturor celor care semnează „Mărturisirea de Credinţă”. Evident, pregăteşte „afurisiri” şi pedepse, după cum obişnuieşte cu cei drepţi şi cu lucrătorii Evangheliei (de pildă, cu Nikolaos Sotiropoulos), dar tace referitor la risipirea banului public de către mitropoliţii Tronului. Are dreptul să formuleze ameninţări. Nu are dreptul să se înşele, susţinând că doar dialoghează cu eterodocşii, când în mod conştient îi trădează pe Părinţii credinţei şi Sfintele Canoane care interzic rugăciunile cu eterodocşii. A călcat în picioare sfintele canoane în Fanar în timpul vizitei papei. Ne prezintă pe noi toţi, care semnăm „Mărturisirea de Credinţă” şi nu suntem de acord cu panta sa, ca irealişti, care suntem departe de secolul XXI. Şi se întreabă: „Să rămânem izolaţi în carapacea noastră, fiecare cu autarhie şi înfumurare, fără a comunica, fără a dialoga, fără a da mărturia Credinţei noastre Ortodoxe?”. Nimeni nu doreşte sau a susţinut toate câte susţine patriarhul ecumenic. Vrem dialog în anumite limite şi condiţii. Nu dorim dialogul de dragul dialogului, precum face patriarhul ecumenic, care fără să fi reuşit măcar o singură cedare din partea catolicilor şi a ecumeniştilor, se roagă împreună cu ei, falsificând Adevărul Ortodoxiei şi nivelându-l cu rătăcirea. Cunoaşte păcatul pe care-l săvârşeşte, dar continuă, pentru că asta îi impun acele centre, care trasează geopolitica bisericilor. Joacă cu evlavie jocul lor. Dar nu-şi dă seama că neprietena şi nemulţumita Americă îl părăseşte (doar cu cuvintele îl susţine), Moscova cu alte puteri ecleziale – sateliţi îi dau cu piciorul şi îi contestă ecumenicitatea sa şi a Patriarhiei Ecumenice (şi această evoluţie înseamnă înfrângerea sa personală), conducerea Greciei l-a părăsit şi o mare parte a Ortodoxiei, incluzând aici şi Sfântul Munte, pune sub semnul întrebării linia sa ecumenistă şi filocatolică? Şi-a dat seama că Patriarhia Ecumenică a intrat pe cea mai defavorabilă poziţie în zilele patriarhatului său? Şi-a dat seama că nu a promovat nici o cerere a Bisericii-Mame către Statul Turc şi către Comunitatea Internaţională?
Patriarhul ecumenic susţine că cei care semnează „Mărturisirea de Credinţă” îi aşează pe ecumeniştii Bisericii Ortodoxe şi pe filocatolici în afara Bisericii judecând Sinoadele şi pe Întâistătători. „În curând vor primi răspunsul corespunzător de la Patriarhia Ecumenică, pentru că astfel de lucruri sunt inadmisibile”. Este, deci, inadmisibil controlul păstorilor Bisericii, care nu dispune de un papă? Este inadmisibil controlul din partea profesorilor de teologie de la Universităţile din Grecia? Este inadmisibil controlul şi propunerea restabilirii rânduielii canonice, a aplicabilităţii Sfintelor Canoane de către mitropoliţi, egumeni ai sfintelor mănăstiri, ieromonahi, clerici, teologi din învăţământul mediu şi de către persoane, care „îşi dau viaţa” pentru Ortodoxie? Patriarhul ecumenic spune că acţionează în urma unui Sinod Panortodox şi că Bisericile în Sinod au hotărât în favoarea acestor dialoguri. Însă, se întâmplă aceasta în Biserica Greciei? Pentru că Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, când şi-a dat seama de marea opoziţie a poporului credincios, a interzis fericitului arhiepiscop Hristodulos să se ducă la Vatican. Fericitul, cu puţin înainte de trecerea sa în patria cea cerească, a trecut peste hotărârea Ierarhiei şi cu un grup de ecumenişti incurabili – filocatolici (toţi au primit cercetarea lui Dumnezeu după această bravură a lor, dar nu şi-au schimbat poziţia), s-a dus la Vatican. Atunci a fost o mare împotrivire în sânul Bisericii. S-au opus mitropoliţii de Eghialia şi Kalavrita, de Kavala şi Thasos, de Gumenissa şi alţii. ÎPS Ambrozie al Eghialiei, adresându-se către fericitul, i-a spus că va răspunde în faţa Istoriei. Era acelaşi mitropolit, care primindu-l pe papă la Atena, subliniase că: „Vă primim chiar cu preţul schismei!”. ÎPS Procopie de Thasos îl osândise pe fericitul Hristodulos pentru acţiunea sa şi semnalase că nu este posibil să întreţină un dialog ignorând Sfântul Sinod al Ierarhiei şi fără cadrul comunional, teologic şi aşa mai departe. Mai sever decât toţi, mitropolitul de Gumenissa. Au urmat şi declaraţiile altor episcopi la presiunea pleromei ortodoxe a Bisericii. În afara acestora însă avem poziţiile mitropolitului Serafim de Pireu, care i-a catalogat în scris pe catolici cum că întrunesc o erezie a ereziilor, a cerut ca Biserica Greciei să se ocupe cu demonica Uniaţie, pe care a născut-o papismul. Mitropolitul de Etoloakarnania în enciclicile sale pastorale pe care le emite cu prilejul marilor sărbători ale Ortodoxiei, îi denumeşte pe catolici eretici şi cheamă poporul credincios la priveghere şi la rugăciune, ca să nu cadă în cursa acelora care nu sunt biserică. Mitropolitul Andrei de Drinoupoleos şi Pogonianis, anul trecut, la sărbătoarea Sfântului Cosma Etolianul, a cerut credincioşilor să se roage pentru credinţa ortodoxă şi pentru Biserica Ortodoxă, deoarece sunt în pericol din cauza paşilor ecumenişti şi filocatolici ai Patriarhiei Ecumenice. A accentuat şi faptul că nu va mai vorbi, deoarece şi-a luat acest angajament în faţa Bisericii Greciei. În afara acestora, Sfântul Munte s-a dezis printr-un comunicat oficial de dispreţul Sfintelor Canoane de către patriarhul ecumenic în timpul vizitei papei în Fanar, chemându-l să înceteze scandalizarea poporului credincios. De asemenea, în timpul vizitei patriarhului ecumenic în Sfântul Munte, au existat reacţii la aceşti paşi ai apostaziei de la Sfintele Canoane ale Ortodoxiei. Amintim că egumenul Sfintei Mănăstiri Xiropotamu, Arhim. Iosif a denunţat „clar şi răspicat” patriarhului ecumenic această apostazie a sa.
Egumenul Mănăstirii Marea Meteoră alcătuieşte scutul Ortodoxiei şi analizează în publicaţiile sale paşii Ortodoxiei spre erezia ecumenismului şi spre erezia papismului. Frăţiile ortodoxe prin publicaţiile lor înalţă stindarde (banere) de împotrivire la acest demers ecumenist al Fanarului şi al Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Mitropolitul Pavel de Kirineia, teologi din Cipru expun împotrivirile lor şi se opun nivelării Bisericii Ortodoxe cu fraţii noştri aflaţi în rătăcire. Sfânta Mănăstire a Mângâietorului (Paraklitou) din Oropos a editat o broşură în multe pagini în care analizează panerezia ecumenismului şi erezia papismului. Avem şi alte exemple. Ne limităm la cele menţionate. Cum formulează ameninţări patriarhul ecumenic împotriva creştinilor ortodocşi care contestă direct linia sa, prin care falsifică cugetul ortodox şi credinţa ortodoxă? Patriarhul ecumenic este – ar trebui să fie – păstor al păstorilor şi părinte al părinţilor. Este posibil să-şi ameninţe copiii, deoarece îi arată deviaţiile sale teologice, dogmatice şi ecleziale şi îi cer să rămână Părinte adevărat al Bisericii? Unde vrea să ajungă cu aceste ameninţări ale sale? Unelteşte în felul acesta vreo schismă în Grecia? Unelteşte în acest fel şi pe jurnaliştii – mici papagali din Atena, pe care-i ştim de către care centre sunt dirijaţi şi de către care centre sunt plătiţi ca să se pună împotriva Mărturisirii de Credinţă, să terorizeze credinciosul popor, ca să înceteze a se mai opune la acţiunile sale filocatolice? Face aceasta pentru a preîntâmpina reacţiile la toate câte unelteşte împotriva Ortodoxiei în Cipru în luna octombrie ce vine. Noroiul, ameninţările şi afurisirile nu ţin. Această tactică a urmat-o şi fericitul arhiepiscop Hristodulos. Nu a strivit cugetul ortodox. Pe el l-a cercetat Dumnezeu cu puţine luni după „lovitura de stat” în pofida Ierarhiei şi vizita sa la Vatican. Şi după câteva luni s-a dus la Începătorul vieţii, Hristos. Iar mitropoliţii, care l-au urmat, unul a făcut chimioterapie, altul „a fost strivit”, altul a suferit atacuri de cord şi aşa mai departe. Ameninţările şi afurisirile sunt titlu de onoare pentru fiecare ortodox, care păstrează Sfintele Canoane ale Credinţei, sunt lucrători ai Evangheliei, lucrează în spaţiul Bisericii Ortodoxe, păstrează nefalsificată Credinţa Ortodoxă şi curate Flamurile Credinţei noastre.
Aşteptăm comunicatele polemice ale patriarhului ecumenic, care uită că Ortodoxia şi Grecia merg împreună. Războiul, pe care ameninţă a-l deschide, ca să justifice apostazia sa de la Sfintele Canoane ale Credinţei Ortodoxe, va avea impact din care va ieşi păgubit. Pentru că uită că este patriarhul Neamului şi de aceea e dator să păstreze nefalsificată Credinţa care a păstrat Neamul în picioare. Misiunea sa este să păstreze nefalsificate toate câte a primitRĂSPUNS:

Expunem textul completpe care l-a trimis pe 31 august Agenţiei Bisericeşti „Amen”, apropiatul ei colaborator, d-l Nikolaos Manghinas. Acesta are următorul conţinut:

REACŢIE PATRIARHALĂ LA „MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ” A HIPER-ORTODOCŞILOR

Ca „lucruri inadmisibile” a caracterizat Patriarhul Ecumenic Bartolomeu „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, semnalând că în curând „fraţii noştri care sunt însufleţiţi de o râvnă exagerată” , vor primi răspunsul cuvenit din partea Patriarhiei Ecumenice.
În predica sa de duminică, după Dumnezeiasca Liturghie, în Biserica „Sf. Ioan Înaintemergătorul” din Xirokrini, Vosporos, unde a slujit, Patriarhul Ecumenic a semnalat:
„Suntem recunoscători Dumnezeului părinţilor noştri pentru că ne-a învrednicit să ne naştem în această Biserică, să ne botezăm în cristelniţa Bisericii Ortodoxe şi să păstrăm această credinţă mântuitoare a Bisericii Ortodoxe nefalsificată şi nedivizată. De multe ori, după cum cunoaşteţi, există aşa-numiţii „hiper-ortodocşi”(mai ortodocşi), care condamnă Patriarhia noastră şi alte Biserici Ortodoxe, pentru că întreţin dialoguri cu fraţii noştri neortodocşi, pentru că avem diferite contacte cu ei şi schimburi de vizite.
Şi cum ar putea fi altfel în secolul XXI, să rămânem izolaţi în carapacea noastră, fiecare cu autarhie şi înfumurare, fără a comunica, fără a dialoga, fără a da mărturia Credinţei noastre Ortodoxe?
Recent, aceşti fraţi ai noştri care sunt însufleţiţi de o râvnă exagerată au pus în circulaţie în Grecia o „Mărturisire de Credinţă”, în care, nici mai mult, nici mai puţin, spun că cei care nu semnează această mărturisire, cei care au dialoguri şi contact cu eterodocşii, automat se aşează pe ei înşişi în afara Bisericii. Le mulţumim mult că ne-au aşezat în afara Bisericii (ne-au „desbisericit”). În curând vor primi răspunsul corespunzător din partea Patriarhiei Ecumenice, deoarece aceste lucruri sunt inadmisibile.
Când întreaga Biserică Ortodoxă, şi nu doar Patriarhia Ecumenică, ci prin Sinod Panortodox hotărăşte să întreţină dialoguri teologice şi să aibă contact cu eterodocşii pentru ca să aflăm unde ne întâlnim şi cum am putea să revenim la unitatea credinţei primului mileniu, când – zic - toţi ortodocşii, Bisericile Oficiale, în Sinod hotărăsc în favoarea acestor dialoguri, cum poate o persoană sau mai multe persoane să se dezică de aceste hotărâri ale Sinoadelor Bisericilor lor şi să condamne Sinoadele şi pe Întâistătători că s-au îndepărtat (au alunecat) din credinţa ortodoxă?''.
În Sfânta Biserică a Înaintermergătorului Ioan s-au aflat ierarhi ai Tronului Ecumenic, egumenul Mănăstirii athonite Vatopedi - Arhimandritul Efrem, ambasadorul Alexis Alexandris, Consulul Greciei în Constatinopol - Nicolaos Sapountzis, o mulţime de credincioşi din Grecia, din Cipru şi din multe ţări, chiar şi din îndepărtata Noua Zeelandă.

(Preluat din săptămânalul “Uniunii Panelenice Ortodoxe”, “Ορθόδοξος Τὐπος” din 11.09. 2009, pp. 1 şi 5 şi tradus de ieromonahul Fotie)
.